Lucian: My Sticky and Sweet adventure

104 comentarii
9 Septembrie 2009

Lucian, câştigătorul autografului Madonna de pe radiomadonna.ro, este unul dintre fanii români care a ajuns la mai multe concerte din cadrul turneului “Sticky and Sweet” din acest an.

Pentru radiomadonna.ro el a făcut un rezumat al experienţelor trăite la concertele Madonnei.

Imi amintesc cum abia am reusit sa mai cumpar bilete (foooarte departe de scena) pentru spectacolul din Roma, de pe 6 septembrie 2008. Era primul din seria Sticky and Sweet pentru mine. In ziua concertului am ajuns la Stadionul Olimpic cu cateva ore mai devreme, pentru a savura atmosfera dinaintea spectacolului. Italienii erau in extaz, dansau, fluierau, stateau cu corturile de cateva zile in fata portilor pentru a fi primii! Era o atmosfera de sarbatoare! Am intrat pe stadion, iar din momentul in care Benny Benassi a inceput spectacolul din deschidere, lumea a innebunit! Indiferent daca erau pe gazon, sau aveau locuri pe scaune, toti au refuzat sa stea jos. Am fost uimit sa vad oameni de toate varstele, de la copii pana la pensionari (fara exagerare) care dansau, cantau si se faceau o atmosfera incredibila! Toti savuram fiecare clipa, iar in momentul in care a aparut Madonna s-a declansat isteria in masa! Timp de 2 ore Madonna ne-a fermecat si ne-a facut pe toti sa o iubim mai mult! Un lucru foarte important, in momentul in care ea i-a dedicat piesa Like a virgin Papei, nu am auzit nici macar un huiduit, desi se stie ca Papa este o persoana foarte iubita de catre italieni, si nu numai. Se pare ca ei au inteles exact natura mesajului si care a fost intentia Madonnei. S-au daca nu au inteles nimic, s-au abtinut de la reactii primitive.

Urmatoarea oprire a fost Viena, pe 23 septembrie 2008. Spectacolul identic (cum este si normal), dar atmosfera total opusa fata de cea din Italia. Nici nu m-am mirat cand la un moment dat Madonna le-a spus “Mother fuckers!” incercand din rasputeri sa ii trezeasca din “anestezie”. Totusi, am fost fericit deoarece era pentru prima data cand aveam bilete cat de cat mai aproape de scena (Silver, nu Gold), si am reusit sa ii admir frumusetea live, nu doar pe ecranele ce proiectau show-ul.

Bucuria cea mai mare a venit in momentul in care a anuntat ca va prelungi turneul din Europa si in anul 2009, iar printre locatii se afla si Romania. In ziua in care s-au pus biletele in vanzare pentru Budapesta, am mers in Ungaria sa le cumpar de la o agentie. In momentul in care s-a dat drumul la vanzari, toata reteaua de vanzare online s-a blocat din causa suprasolicitarii, si am asteptat 2 ore pana situatia s-a remediat.. Am pus mana pe bilete Gold! Primele mele bilete in fata scenei! Apoi s-au pus biletele in vanzare si pentru Romania. Imi amintesc cum in dimineata aceea, in prima zi, in primul minut, am trimis SMS catre Vodafone pentru a primi codul care imi permitea accesul la bilete! Avand bilete in Gold si pentru Bucuresti, cele 6 luni de asteptare pana in ziua concertului au trecut foooarte greu! Eram nerabdator sa retraiesc acea senzatie unica!

Pe 22 august 2009, impreuna cu inca un prieten (si el fan Madonna), si mai o tipa careia ii placea Madonna, dar nu o mai vazuse in spectacol, ne indreptam catre Budapesta. Am ajuns cu 4 ore inainte de a se deschide portile , insa sute de persoane erau deja sosite si asteptau in fata noastra. Am fost dezamagit gandindu-ma ca nu vom ajunge in fata scenei, chiar la bara. In timp ce Madonna repeta „Frozen”, portile s-au deschis, si a inceput o goana nebuna catre scena. Tensiunea era foarte mare, scannerele ca si la Bucuresti nu citeau biletele, nebunie totala. Cand am trecut de ultimul filtru am alergat cat ne-au tinut picioarele catre scena colosala de unde deja se auzea piesa „Ray of light”! Au fost clipe ca si in filme! Lumea se imbulzea! Praful s-a ridicat in ochi! Alergam prin nisip! Fugind, observam ca reusim sa depasim pe cei mai „lenesi”, pana in momentul in care ne-am oprit si am ramas nemiscati! Eram in Golden Circle! In fata noastra doar 3 persoane, apoi scena , la nici 10 metrii de noi! Acolo, Madonna cu o sapca pe cap, cu o esarfa la gat, si cu o chitara in mana inca repeta „Ray of light”. Parca eram intr-un vis! Pentru prima data era cu adevarat in fata ochilor mei! Ne-a pus sa repetam impreuna cu ea, ne-a zambit, si chiar a vorbit cu un fan venit din America sa o vada. Avea cu el un steag al americii. L-a intrebat de unde e, el a raspuns „New York”. S-a dat jos de pe scena, a batut palma cu el, si i-a dat pana cu care canta la chitara! Spectacolul a fost incendiar, dar lipsea atmosfera de la Roma. Totusi mult mai bine decat la Viena. Spre finalul spectacolului, cand mai erau vreo 4 melodii, a inceput sa ploua destul de tare! Desi eram uzi pana la piele, toata lumea a ignorat ploaia, a cantat si a dansat mai departe! Ploaia o atingea si pe Madonna, dar si ea a ignorat-o. Pentru a se „proteja”, la finalul piesei si-a pus chitara in cap zambind. Tipa care nu o mai vazuse pana atunci, nu isi revine nici acum din starea de euforie! Dupa ce a aparut mesajul „GAME OVER” pe ecrane, deja anticipam ce va fi peste 4 zile la Bucuresti!

Nebunia din mass media deja incepuse, peste tot la televizor se vorbea de venirea Madonnei la noi in tara, si emotiile erau tot mai mari! Pe data de 25 august, eu impreuna cu prietenul meu, eram deja la Bucuresti, si asteptam ca ea sa soseasca. Eram la Parc Izvor, si ne indreptam catre Hotel Marriott pentru ca acolo se zvonea ca va fi cazata, in speranta ca o vom vedea pentru o fractiune de secunda. Deodata a inceput sa sune telefonul, si toti prietenii nostri ne anuntau ca Madonna a aterizat! S-a aflat unde se va caza, si am luat redepe un taxi catre Hotel Radison. Am ajuns prea tarziu, si nu am apucat sa o vedem. Intrase prin spate. Am stat pana seara tarziu in fata hotelului, sperand ca totusi o vom vedea. Mi-as fi dorit sa fie mai multi fani care sa o astepte, dar nu s-au adunat decat 5 persoane.

A sosit ziua cea mare! Data de 26 august 2009! La ora 11 am ajuns la Parc Izvor, la poarta din stanga scenei. Deja erau persoane care asteptau acolo, unii veniti de la 5 dimineata. Fiecare avea numar de ordine pe mana. Eu aveam numarul 16. Dintre toti cei sositi ,doar un tip era roman, venit de la Dr. Tr. Severin. In rest, fani din Franta, Elvetia, Ucraina, Italia, Turcia si chiar Aurstralia. Dupa cateva ore au inceput sa soseasca tot mai multi spectatori, iar cand ne-am aliniat frumos in fata portii, era ceva normal sa nu se mai tina cont de acele numere de ordine. Cand s-au deschis portile, s-a repetat aceeasi nebunie ca si la Budapesta, cu diferenta ca de data aceasta am ajuns chiar in fata de tot! Doar gardul metalic ne despartea de scena! A inceput sa se ridice praful in aer, de acest lucru fiind vinovati organizatorii care nu au acoperit tot gazonul cu acel covor special. Orele de asteptare au trecut foarte repede. S-au stins luminile. Sweet Machine a fost pusa in functiune pe ecranele gigantice! A aparut deja cunoscutul C-A-N-D-Y. In aceest moment cei din Gold erau deja in extaz! Cand a aparut Madonna pe scena, toata lumea o striga pe nume, fluiera, urla, fiecare s-a dezlantuit cum a stiut mai bine! Cuvintele „Hello Romania!” si „Hello Bucharest!” pe care le-a strigat au fost primite foarte bine de public!

In timpul piesei „Beat goes on”, la un moment dat s-a intors catre noi cu un zambet larg, privindu-l in ochi pe prietenul meu! A fost un moment extraordinar! Felul in care Madonna privea catre public, zambetul care se citea pe fata ei, ma fac sa cred ca nu este deloc genul de femeie dura, cum a fost descrisa de catre presa. Cel putin nu cu fanii ei. Am citit in privirea ei respect si recunostinta. Punctul culminant al concertului, si chiar al intregului turneu, din punctul meu de vedere, a fost in timpul piesei „Miles away”. Madonna a inceput sa cante acordurile la chitara, iar in momentul in care a rostit primul vers, si-a tintit privirea asupra mea! In acel moment am inlemnit, si avem impresia ca privesc un ecran, ca nu este live ceea ce se intampla!

Zambeam si cantam cu toate puterile in acelasi timp, iar ea continua sa imi zambeasca si sa cante mai departe. Aproape jumatate de melodie am fost fermecat, hipnotizat de privirea ei, incercand sa o fac sa inteleaga cat sunt de recunoscator si de fericit pentru faptul ca se afla in Romania pentru prima data! Aveam impresia ca toata lumea din jur disparuse, si eram doar noi doi! In timpul piesei „You must love me” am ridicat cu totii foile pe care listasem cu mesajul „Romania loves you!” timp in care toti urlam ca nebunii „We love you! We love you!”. Nu ne-a dat nici o replica desi ne auzea foarte bine ce strigam, si a vazut mesajul nostru, in schimb ne-a zambit frumos in semn de apreciere. Cand show-ul a ajuns la final, a aparut mesajul GAME OVER pe ecrane, pentru ultima data pentru mine (excaptand viitoarele „n” vizionari ale DVD-ului ce va fi lansat). Spectacolul de la Bucuresti a fost intradevar unic, o seara pe care nu o voi uita niciodata!
Acum ca turneul reginei a ajuns la final, imi tot revin in minte momentele unice, minunate pe care Madonna ni le-a oferit cu aceasta ocazie.

“Sticky and Sweet”, dupa parerea mea este cel mai de amploare, cel mai bine pus la punct, cel mai bine gandit show pe care Madonna l-a oferit fanilor. Lumini, coregrafii, tinute, sunet (contrar celor sustinute de unii spectatori de la Bucuresti), prestatia ei a fost impecabila.

Mulţumim Lucian!

Da mai departe: